marți, 29 august 2017

Vara pe Muntele Cozia


     Ultimul week-end din vara asta l-am petrecut în Parcul Național Cozia. Nu am mai urcat până acum în acest masiv, așa că nu am ezitat când am aflat de inițiativa Andreei și a lui Daniel, autorii blogului Drumeți și Drumeții, de a organizat aici prima întâlnire a pasionaților de munte și fotografie. 

     Știam prea puține despre Muntele Cozia, și nu prea aveam ideea cum va fi. Deși are o înălțime maximă relativ modestă, puțin peste 1600 m, diferența mare de nivel față de valea Oltului și  existența pereților verticali de sute de metri îi conferă masivitate și respect.

     Urcușul până la cabana Cozia, aflată pe culmea principală nu putea fi decât destul de solicitant, deși nu părea la prima vedere. Am urcat pe un drum forestier cu mașina până la frumoasa Mănăstire Stânișoara, de unde am urmat o potecă destul de abruptă preț de mai bine de 2 ore și jumătate. Traseul este în cea mai mare parte împădurit, iar pădurea de aici este absolut superbă. Ce înseamnă să lași totul să decurgă natural fără ca omul să intervină. Am trecut succesiv printr-un etaj dominat de gorun, a urmat  apoi fagul și terminând în final cu etajul coniferelor, presărate pe alocuri cu pălcuri de mesteceni, pini și larice. Cel mai probabil că umătoarea tură în Cozia va fi toamna. Cred că spectacolul oferit va merita tot efortul.

     Revenind la tura de acum,  în condiții de vreme stabilă, cu nopți și zile cu temperaturi ridicate,  cu o atmosferă destul de încărcată, fără nori și precipitații, din punct de vedere fotografic, peisajul nu a fost foarte ofertant. Ne-am bucurat însă de faptul că am ieșit în natură, am întâlnit oameni dedicați și talentați, nu am văzut, dar am auzit caprele negre, am întâlnit un vulpoi tare simpatic, am admirat crestele Făgărașilor și ne-am delectat cu spectacolul oferit de Calea Lactee și luminile localităților de pe valea Oltului. Printre toate astea am surprins și câteva cadre:






Noaptea gândurile au mers câtre stele și Calea Lactee


Atracția principală a turei a fost un vulpoi tânăr, fără nici cea mai mică reținere în a se lăsa fotografiat.



Cam atât din Cozia, un munte foarte sălbatic și care are multe de oferit. Pe curând.
 Vor urma câteva imagini de la o tură din vară, de pe Pietrosul Rodnei...

sâmbătă, 13 mai 2017

Frumusețile Trascăului

...sau ce poți să vezi când ai treabă prin Cluj și dai o fugă și prin Apuseni cu înoptare prin cătunele din Trascău

 Codobatură de munte- Cheile Turzii

 Hepatica nobilis - M. Trascău

 Yin & Yang

 Radiografii





Rimetea și Piatra Secuiului

luni, 17 aprilie 2017

Ceahlău - Genesis

Cândva pe final de noiembrie am revăzut Ceahlăul după o pauză de câţiva ani. A fost la fel de misterios şi de fotogenic precum îl ştiam. După o primă zi cu multă ceaţă în văi, dar şi cu vălătuci pe creste, a doua zi am avut parte de un răsărit extrem de ofertant.







miercuri, 22 martie 2017

Prin Bucovina arhaică

Undeva la mijloc de noiembrie 2016 am făcut o tură până pe Vf. Ouşoru din munţii Suhard cu plecare din Ţara Dornelor. Ceaţa de pe văi tocmai se risipea puţin după momentul în care am ieşit deasupra ei. Peisajul dezvăluit a fost tipic pentru misterioasa şi sălbatica Bucovina:







Urmează câteva imagini tot de la o tură de anul trecut, din enigmaticul Ceahlău. Pe curând!

joi, 2 martie 2017

7 A.M.

În ultimul week-end din februarie m-am reîntâlnit cu masivul Vlădeasa după aproape 10 ani. Atunci a fost o zi închisă de noiembrie, între toamnă şi iarnă cu o lapoviţă viscolită şi cu vizibilitate extrem de scăzută. Acum vremea a fost perfectă. După câteva zile călduroase cu posibile ploi chiar şi în zona înaltă,  am prins o perioadă cu vreme în răcire, cu temperaturi negative, astfel că nu am avut probleme de deplasare (decât de alunecare pe zăpada îngheţată în unele porţini), brăduţii erau pudraţi cu zăpadă, iar pe creastă, viscolul şi precipitaţiile din zilele precedente au creat formaţiuni spectaculoase.
După o noapte petrecută la cabana Vlădeasa şi un urcuş început la lumina frontalei, puţin înainte de ora 7 eram în "brazdă":
















Pe munte domneşte încă iarna, dar în văi au apărut primele semne de revenire la viaţă. 
O primăvară însorită tuturor!

vineri, 17 februarie 2017

Lumea albastră


La mijloc de Făurar am urcat în munţi pe o vreme perfectă pentru mişcare şi pe o atmosferă extrem de calmă, fără nici o adiere de vânt, chiar şi la peste 2000 m altitudine.
După tura de mişcare şi de bronzat până pe vârful Roşu, unde am admirat şi apusul, pătrundem la coborâre în lumea "albastră" de după asfinţit, ghidaţi fiind de o superbă lună (aproape) plină.


Lumea albastră a munţilor Rodnei



Alien Moon! Datorită densităţii aerului, dar şi a straturilor cu temperaturi diferite, imediat după răsărit, luna poate avea un aspect distorsionat.

A doua zi, în primele momente ale zilei, din preajma răsăritului, cromatica este diferită:

Primele raze învăluie vârfurile Rabla şi Laptelui





Şi câteva texturi şi detalii:


Nuanţe diferite la doar câteva momente distanţă










Până vine primăvara să ne mai bucurăm de zăpadă! Prin munţi încă este din plin.